Stop defrișărilor...
Eu înțeleg că-n țară nu-s toate cum le-am vrut,
Mai înțeleg c-odată, am tins spre-un început,
Că țeapa a fost mare nu fac istorie-acum,
Și nici politici acre ci doar să vă rezum;
Oricât ar fi de crudă în țara asta viața
Tu fă-o mai frumoasă și lasă-n urmă ceața,
Și nu lăsa nesațiul, să-ți stăpânească gura
Fi om în echilibru te-mpacă cu natura
Dar nu-ți tăia-n sminteală de sub picioare ramul
Gândește-te ca mâine să îți trăiască neamul
Măcar sădește alta că verdele e tonic
Și plin de fantezie te-ntreb așa catonic:
-Tu oare nu-ți dai seama sau chiar nu vrei să nu,
C-odată cu copacii, fi sigur, mori și tu?!....
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre politică
- poezii despre picioare
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.