Noapte întunecată
Nu uit singurătatea
În pragul nopții,
Chiar dacă pășesc peste spini
Ca pedeapsă fără decență.
Nu șterg noaptea întunecată,
Pedeapsa fără mânie,
Privind către nesfârșire
Din pragul bunei-cuviințe,
În terna singurătate
Privesc cum noaptea trece,
Chiar dacă pășesc peste spini.
Pedeapsă e libertatea
De amă lăsa să trec
Între a ști și buna-cuviință,
În singurătatea neagră,
Noaptea întunecată și senină
Din pragul ochilor tăi
Brunetă frumoasă.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre singurătate
- poezii despre întuneric
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bunele maniere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.