Nu mă întreba
Nu mă întreba ce simt de te zăresc
când razele în jurul tău pălesc,
când mintea o transformi în afazie
iar sufletul-n anestezie.
Cu a soarelui lumină aurie,
desenezi curcubeu de bucurie
presari petale peste cicatrici,
ești plin de liniști, eu de frici.
Nu mă întreba de încă zăbovesc,
la a porții rai de ce cerșesc?
ce alții nu-mi pot oferi,
priviri, ce timpul nu le poate ofili.
Încă-mi trezești mii de fiori,
când suntem simpli cerșetori
în așteptarea zorilor de mai
pierduți în cești fierbinți cu ceai.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre desen
- poezii despre curcubeu
- poezii despre ceai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.