Totul pe nimic

Plouă mereu, viaţa-i plumburie,
Totu-i neclar în a noastă minte,
Vrem curat şi viaţă azurie,
Zile însorite în aşezăminte...

Paşii ne poartă pe cărări închise
Către zenituri pierdute, ancestrale,
Dispărând vremelnic în abise,
În locuri pierdute, spaţii abisale...

Suntem generaţii fără misiune,
Zeloşi, numai pentru veşnica foame
Dând la coş a noastră-nţelepciune,
Acceptând importul cu reguli infame..

Ne vindem inteligenţa, la preţ derizoriu,
Invenţii importante le înstrăinăm,
Succesul nostru este iluzoriu
Am vândut totul... acum suspinăm!

Lăsat-am să ardă flacăra speranţei,
Ne-am ascuns voinţa în amărăciune,
Am dat credit dublu ignotanţei
Înlocuind succesul cu deşertăciune...

Ne-am înfrânt voinţa pentru mărunţiş,
Ne-au intrat cu bocanci-n suflet,
Legi pentru ei, iar noi doar hăţiş,
Pe cărări străine, e al nostru umblet...

poezie de Marilena Dumitrescu (aprilie 2016)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Votează! | Copiază!