| Agamemnon [din public] a spus pe 11 aprilie 2016: |
O imagine falsă
a compozitorului Salieri,
generată de niște bârfe
de acum două secole.
Și dusă la apogeu
de filmul capodoperă,
făcut după scenariul genial
al lui Shaffer.
Adevărul istoric
e mai puțin spectaculos.
Marele și inegalabilul Mozart
a murit răpus de trichineloză
(de la un grătar de porc, în sânge),
nu de otrava lui Salieri.
Dar, vorba lui Lec,
când bârfele îmbătrânesc,
devin mituri.
Salieri a fost un compozitor bun.
Nu a avut geniul lui Mozart, desigur.
Dar postura de monstru egoist
în care îl plasează acest scenariu
(genial, am mai spus)
este nedreaptă
pentru memoria acestui om.
Salieri era un muzician bun.
Nu ajungea un ageamiu
muzician șef tocmai la Viena. |
| Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 12 aprilie 2016: |
Desigur, neînțelegeri au fost totdeauna între oamenii mari. Aristofan s-a bătut cu Socrates, Michelangelo și Leonardo și-au tras pumni în piață, Breton l-a înjurat pe Brâncuși, Macedonski l-a disprețuit profund pe Eminescu.
În mod sigur între Mozart (tânăr, geniu nemaiîntâlnit în muzică) și Salieri (indiscutabil mai puțin dotat, dar aflat pe o funcție la care râvneau mulți) nu a fost armonie. Mozart aducea un suflu nou muzicii. Era conștient de valoarea sa. Salieri nu-l avea la inimă. Dar de aici până la crimă e cale lungă. Artiștii sunt capabili de răutăți, mai mari sau mai mici, dar spre deosebire de politicieni, nu sunt asasini. |
| Valentin Miron [din public] a spus pe 12 aprilie 2016: |
| Asa se intampla atunci cand oamenii nu mai citesc carti, dar citesc simtul banului. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 13 aprilie 2016: |
| Dar daca Salieri era amator de dulciuri atunci imaginea lui schitata in aceasta marturisire fictiva nu e deloc falsa. Fiind prolific, Antonio a consumat o cantitate apreciabila de cerneala. Doar daca ar fi ingerat cantitati uriase de bomboane de ciocolata Mozart ar fi trezit suspiciuni. Numai ca aceste dulciuri nu aparuse inca pe piata... Prin urmare, Antonio e exonerat. |
| Yorick [din public] a spus pe 14 aprilie 2016: |
Afirmația kapellmeister-ului ne apare cât se poate de plauzibilă. Dacă viețuia în
vremurile noastre, existența-i ar fi fost la discreția laserjeturilor și e-urilor confiate.
Referindu-mă la cele afirmate de Magister Giganticus, cred că este imposibil ca, după câteva
sute de ani, să se restabilească un adevăr care nu s-a putut scoate la iveală (sau nu s-a
vrut a fi scos) atunci când trebuia.
Nici despre politicieni nu se poate afirma că au, toți, vocația asasinatului. La câte
genocide s-au șapirografiat de-a lungul istoriei, astăzi, un răzbel pe ici, pe colo, din
rațiuni de ordin politic, o foamete generalizată sau un atentat strategic, aproape că se
înscriu, insidios, într-un cotidian care pare a nu-i mai deranja pe mulți dintre ei.
Victimele așa-zis colaterale au devenit, în mod cinic, din păcate pentru foarte mulți,
accesorii quasi-indispensabile. |
Cartea "Equus Paperback" de Peter Shaffer este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.
Nu este introdusă data nașterii pentru Peter Shaffer. [