* * *
Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijorați de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândețe și milă,
îmi stârnesc moartea să nu uite de mine, dar nu de tot,
și să vină apoi dintr-o dată, în toiul vieții, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viață
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viață, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viață șifonată, neîncăpând
în gemantanul morții...
poezie de Maria Postu din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantema
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre sfaturi
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.