Din legănare
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre răsfăț
- poezii despre râs
- poezii despre ochi
- poezii despre numere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.