Mă învelesc de frig...
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimată doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- citate de Nichita Stănescu despre picioare
- poezii despre mâini
- citate de Nichita Stănescu despre mâini
- poezii despre logodnă
- poezii despre foc
- citate de Nichita Stănescu despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.