Încropescu

Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o ţâţână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!

Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.

Hotărât de-a-ncălecatul,
Şuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porţii îi dădea târcoale.

- Aburca-m-aş eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!

Hotărât, intră de-a dreptul
În ograda lui cea mare,
Că, aşa ca înţeleptul
Avea gardul... trecătoare.

Asudat până sub piele,
Cu năduful strâns grămadă,
Rogojina de nuiele
Iute o lungi să şadă.

- Gata-i, măi femeie, ciorba
Şi vreo două-trei plăcinte?
strigă irosindu-şi vorba...
Aş propti ceva pe-un dinte!

De femeie-i plină casa
Şi în pod şi-n bătătură
Şi cu zor i-aşterne masa -
Ba nu e, că-i băutură!

Adormi într-o clipită
Rătăcindu-se-n visare:
Cina îi era servită,
Vinul ochi sta în ulcioare...

Bâzâie ţânţarii-ntruna
Zdruncinându-i tihna nopţii ;
Se holbează din cer luna
Cum stă vinu-n calea sorţii...

Strâmtorat de frig şi rouă,
Încropescu se ridică:
- M-am mutat în casă nouă,
Aşa carevasăzică...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Votează! | Copiază!