Micile mele metrese

Un orificiu lacrimal spală
Cerul verde-varză!
Sub arborele ce-mbăloşează
A ta diafragmă!

Albeaţa lunii particulare
Cu petec rotund,
Crăcănaţi-vă pe picioare
Voi, grupul meu slut!

Ne iubirăm mult în acea vreme,
Albastră slută!
Mâncarăm omletă pesemne,
Cu scoici umplută!

Spre seară m-ai făcut poet,
Galbenă slută,
Coboară să te biciuiesc
Pe a mea pulpă!

Şi ţi-am vărsat briliantina
Neagra mea slută,
Iar tu mi-ai prins chiar mandolina
De la-ncepută!

Puah! Saliva-mi uscată,
Roşie slută!
Încă mai stă atârnată
De ţâţa rotundă!

O! Micile mele metrese,
Cât v-am urât!
Ascundeţi-vă sub dureroasele feşe
Sfârcul nesupt!

Şi pângăriţi-mi bătrânele oase
Cu sentiment,
Hop, ţop, fiţi balerine voioase
Pentr-un moment!

Se deşală a voastră spinare
Iubitele mele!
O stea ce răsuflă şi cade
Pe fesele grele!

Şi totuşi pentru aceste boarfe
Făcut-am rime!
Aş vrea să sparg coapsele voastre
De dragostea-mi pline!

O, şterse urme de stele corcite,
La colţ cu voi!
O să crăpaţi în ospiciu, trudite
De lumeşti nevoi!

Sub albeaţa lunii particulare
Cu petec rotund,
Crăcănaţi-vă pe picioare
Voi, grupul meu slut!

poezie clasică de Arthur Rimbaud, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!