Destăinuire în noapte
Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate,
Mi-e suflet castel de griji și păcate,
Și plouă tristețea pe lungi promenade
Dar din sclavul popor nu mai ia nimeni parte.
E calm, totul doarme. În solitara Cetate
Oroarea prăbușe bătrâne iatace
Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate;
Mi-e suflet castel de griji și păcate.
Și parcul stă-n iarnă; sub crivăț tenace
Diavol dă raită și Spaima îmi tace.
Voi, Nebuni!... Suicidul ascute pumnale!
Și vrea să se-anine de crengile-nalte
..................................................................
Te roagă părinte, e noapte-n cetate!...
rondel de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre sclavie
- poezii despre ploaie
- poezii despre perseverență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.