Inimi resemnate
S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deși viață-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranțele se curmă
Și sevă roditoare nu au găsit vreodat'.
Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci mușcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Și inima sfâșie spre Moarte, ne-ncetat!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânătoare
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.