XXVII
Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aștept,
cu inima și cu plânsul, înmugurit
și gata de soartă, cu fața și cu mâinile
înspre primăvară te-aștept.
Se-ngroașă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniștea zguduie carii și-i încovoaie,
te aștept ca o lebădă ninsă
și-așa cum trec în șir vânătorii
robiți de lupii și vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puștii lor e lacrima
ce ne desparte.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre zahăr
- poezii despre urși
- poezii despre struguri
- poezii despre stomatologie
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.