După plecarea mea
Nu veni când voi fi moartă
Să-mi stai alături lângă movila gri;
Și nici n-aduce narcise înflorite
În amintirea iubirii care-a fost;
Eu nu voi fi acolo.
Acolo nu vei putea să mă găsești.
Eu te voi vedea în ochii
Copiilor pe stradă;
Mă voi apleca să te-întâlnesc în fremătul de ramuri
Al copacilor năvălind în floare
Și te voi mângâia cu aerul învolburat
Al furtunilor de vară;
Îți voi da putere să-ți continui urcușul
Pe colinele veșniciei;
Îți voi răcori trupul obosit în felina
Apă curgătoare a râurilor limpezi;
Îți voi încălzi mâinile generoase și trudite în lumina
Focului aprins iarna în cămin.
Te voi alina cu uitarea adusă, strop cu strop,
De ploaia care cade pe acoperiș.
Îți voi vorbi cu versuri din poeziile
Maeștrilor;
Voi dansa cu tine în trilurile
Viorii
Și-ți voi face inima să bată în ritm insistent
De orgă;
Îți voi inunda sufletul cu incandescența
Soarelui care răsare
Și-ți voi aduce pacea în rozul și auriul
Crepuscului de seară.
Toate acestea m-au făcut fericită;
Ele sunt parte din mine;
Acum și eu voi deveni parte din ele.
poezie de Juanita De Long, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roz
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre vorbire
- poezii despre vioară
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.