Îți va fi dor dar lasă-mă să plec
Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfințit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ți fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Și nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Amintește-ți iubirea pe care-am împărțit-o.
Îți va fi dor dar lasă-mă să plec.
Toți trebuie să facem călătoria asta
Și fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când ești singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Și râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îți va fi dor dar lasă-mă să plec.
poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.