Vezi citate despre înțelepciune, citate despre biblioteci, citate despre antologii sau citate despre aforisme
| Agamemnon [din public] a spus pe 26 ianuarie 2016: |
Să fie acele biblioteci
sursa de inspirație
a autorilor din antologie? |
| cornel [din public] a spus pe 29 ianuarie 2016: |
| Cultura pe cultură se cultivă iar cultura, cultură germinează. Dac-ar fi sursa de inspirație bibliotecile, n-ar fi așa de neplăcut. Mai rău e atunci când apar printre victime, frazele autorilor consacrați. Așa pe furiș, cu coadă ochiului, precum la extemporalele și tezele școlare. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 4 martie 2016: |
| Intelepciunea concentrata e contraindicata celor care, n-au parcurs bibliotecile in prealabil. Se pot imbolnavi de sinoptita, o inflamatie cerebrala care consta in tendinta te a comprima un univers de idei intr-un enunt usor de retinut, dar imposibil de dezvoltat. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 5 martie 2016: |
Administrarea înțelepciunii pe bază de comprimate este o treabă discutabilă. De-a lungul istoriei, mari gânditori (savanți, scriitori etc) s-au exprimat concis, uneori în forme maximaliste, memorabile. Așa au apărut maximele și aforismele care, de regulă sunt niște flori distincte, în florilegiul OPERELOR acestor autori.
Luați la rând autorii celebri de aforisme și veți vedea că aproape toți au lăsat în urmă opere complexe, construcții literare de amploare, ornate ici colo cu bijuterii aforistice. Unii au semnat chiar volume de cugetări și aforisme, dar "aforistica" nu e preocuparea majoră a lor.
În ultimul timp, în mare măsură, grație internetului, au apărut tot mai mulți autori, care nu scriu altceva decât aforisme. Acești autori de maxime (în exclusivitate) sunt ignorați, ba chiar ironizați de critica literară. Mulți dintre ei mimează spusele marilor înaintași, scriind, alternativ, când pe tonul moralist al părinților bisericii, când didacticist, când paradoxist umoristic, sub forma unor calambururi ieftine, aparent interminabile. Rareori se simte o rază de originalitate. De regulă, se recurge la anumite șabloane morfologice, împrumutate, cu sau fără chitanță.
Mi-e realmente teamă (ca să nu spun altfel) de autorii care nu știu să scrie altceva decât aforisme. Ei își rezervă din start diplome de făcători de înțelepciune comprimată, ceea ce e ridicol. Pentru a scrie înțelepciune trebuie în primul rând să dovedești că ești înțelept. Cum? Printr-o operă unitară, recunoscută, de amploare.
Niciodată o antologie de înțelepciune (fie ea și autentică) nu va putea comprima o bibliotecă. Niciodată un flacon cu esență de trandafir (de calitate) nu va înlocui farmecul unei grădini de flori.
Iar cei care cred că devin înțelepți consumând aforisme de trei ori pe zi, în loc să citească marile opere ale bibliotecilor sunt niște naivi... |
