Te naști și mori dormind
Te naști și mori dormind,
O singură viață de trezie,
De dragoste, de sete și de foame,
Numai cuvintele ne pot trezi,
Sunt hrana treziei noastre,
Ca și privirea, ce mult grăiește privirea,
Dar nu dormi.
Pot fi un om, un pom sau o pădure,
De-am fi ca norii iuți lunecători,
Nici graiul n-ar mai fi povară,
Dar am putea atunci iubi?
Și pietre de am fi, la ce folos?
Când eu sunt viu și tu ești vie,
E seară, cineva ne cheamă,
Nu vom pleca, mai sunt flori de cules,
Tu, singură n-ai să alergi în noapte,
știm drumul, noi ne sărutăm
și iar ne sărutăm o veșnicie.
poezie de Boris Maria Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.