lentoare
să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îți pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit
de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul și
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine și fără ieri-ul condensat
în lacrimă și nici așa să nu te temi.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre frică
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.