Trupul cantator
Mimand exercitii de uitare
in rastimpuri
ma resemnez ca o santinela in post.
Cand pleci sa nu-mi iei
violetele cu totul,
cu unduire lor usoara
aseaza-mi-le-n palme, sa le port
de parca as fi demult
streasina la acoperisul timpului.
Ma voi gandi la tine cu iubire
ca si cum am fi fost mereu
acelasi trup cantator.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.