Un fel de reflecție
nu știu dacă o să pot ieși afară
astăzi plouă și nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur și simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul și mă uit în oglindă
aș mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei și
aș iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
și atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
și nici nu știm nimic unul despre celălalt
de ceva vreme o liniște absurdă
picură din pereți și
e rece ca un sloi
dar nu-i bai
dau din cap și aștept
viața mea ademenește moartea care
va veni ca un oaspete
seara
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre gări
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre ritm
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.