Serenada corporatistului (după Serenada Muncitorului)

Eu sunt un zombi pentru voi,
mergând încet ca-ntr-un convoi.
Din cercul vostru-aş vrea să scap,
Că nici în lift nu mai încap.

Şi dorm adânc la o cafea,
Şi dorm adânc şi când visez,
Gândind eu par că delirez,
Dar ştiu şi bine-a mă distra.

Şi dis-de-dimineaţă sună
Alarma – parcă stau pe-un nor –
Ştiu imediat că nu-i a bună
Din somnul dulce să cobor.

Orice idee mă agită
Şi orice glas ce nu-i banal,
Şi nu coboară în aval
E-o sursă clară de otită.

Urăsc persoana ce se plânge!
De ea depinde, pân' la urmă,
şi DOAR de ea, unde ajunge,
dacă trecutul nu şi-l scurmă.

O, dorm... sunt mângâiat de boare
Şi zmeu pe-al vieţii tobogan –
Aştept salariul meu baban
Şi-s liber să mă duc la mare!

parodie de Ionuţ Popa, după George Bacovia
Adăugat de I.m. Popa
Votează! | Copiază!