Inima poetului
inima poetului vibrează ca un clopot
și e frumoasă ca o ie de sărbătoare
și dragostea e fără de hotar în inima lui
nu știu cine tot face
experimente păgubitoare
cu inima poetului?
mai are cineva timp de el
să-i înțeleagă marile drame
născute din biruința sinelui
asupra anotimpurilor trecătoare?
marile drame născute din rotirile inverse
ale iubirilor și ale pământului?
mai află cineva timp să-l privească
când trece împleticindu-se ca o nălucă?
ce nedumeriri mai are poetul?
-mă întreb eu-
de parcă n-ar trece în fiecare dimineață
pe lângă tăiușul coasei ascunsă
în tufa de roze sălbatice sau
în landurile mov de lavandă mistică
doar eu îi sunt lui rană adâncă
și mirare și ultima mare stâncă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre stânci
- poezii despre roz
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.