Noroc la troc

Când dă Domnul cu belele
Sigur, eu dau peste ele...
Am noroc, bătu-l-ar vina!
Mi-au incendiat maşina...

Am muncit cinci ani degeaba -
Mi s-a prăbuşit cocioaba.
Uşa-i jalnic aplecată
Şi nevasta mi-e plecată.

Am curent, îmi plouă-n casă,
Dar norocul nu mă lasă.
Mi-a crescut colesterolul...
Şchiopătez când pun piciorul.

Ca să nu-mi fie pe dos,
Am boli pe sistem nervos:
Zona zoster, diabet,
Insomnii... Un biet schelet,

C-o ţigară-n colţul gurii
Şi o vodcă... -n rândul lumii,
Vine să-şi plângă amarul.
E vecinnul... Chiar şi banul,

Greu să nu-mi pară vreodată,
S-a pus pe ochi ca o pată.
Ba mai deunăzi, ceva,
Mi-a căzut în cap, aşa...

Şi-acum am, precum vă spui,
Frumuseţe de cucui...
Nu că-i fain norocul meu?!
Ziceţi! Bată-l Dumnezeu!

Cu aşa noroc belea,
Uău, din nou m-aş însura!
Zestrea asta de noroc
S-o dau nevestii la troc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!