Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tristețea pierdută

Pânze de amurg vin pe geana zării,
Forfota se-mbată din pocal de stea.
Seara rozalie peste buza mării
Fâlfâind din aripi alene venea.

Umbre minunate se învârt în aer,
Alte labirinturi se deschid în nou,
Viața ei trecută e închisă în caier
Și bătută-n cuie undeva-n cavou!

Fremătând în zare asfințitul arde,
Bucuria-i mugur pe un ram de vis.
Ea, prin sine fuge ca pe bulevarde
Uitând ce-nseamnă numele abis!

Zorii de mătase ai descătușării
Îi răsar în suflet pe albastre punți,
Fremătă și râul în argintul verii
Izvorât pe buza stâncilor din munți.

S-a trezit la viață, totu-i sfânt și bine
Se aprinde-n suflet dorul de înalt;
Cântecul iubirii se întrecea pe sine
Scos din lira-i verde de un nou Herald.

Umbre de-ntuneric i-au fugit din cale,
Soarele-n căpăstru îl scoate din nori,
Mii de flori așează pe întinsa vale
Și din zări își cheamă hoarda de cocori!

Cheamă primăvara cu roza-i trăire;
Fâlfâie albastrul din Voroneț tras,
Iar azurul vesel făcând pomenire
Își cântă tristețea la iconostas!

Bună dimineața, soarelui îi zice
Florilor devreme deșteptarea dă.
Se ridică tandră ca un mac prin spice
La izvorul vieții în parfumuri stă!

Of! albastră viață în ram mugurită,
Of! izvoare roze scăldate-n câmpii,
Voi primiți în brațe luna aurită
Când albă trimite razele ei vii!

Pline de înțelesuri zările se avântă,
N-o mai doare astăzi timpul ce trecu
Inima-n petale de roze cuvântă.
Să vină deasupra-i curcubeul vru!

A plecat necazul singur pe cărare
Și peste tristețe zările au nins,
Pentru totdeauna liliacu-n floare
Și-n înflăcărare iarăși este prins!

Plină de iubire, cu visele-n urcare,
Ca o fetișcană sare într-un picior.
Cu,, Bună dimineața" salută o floare
Ce-și spală petala-n apa de izvor!

Nicio mărginire nu mai are margini,
Formele de forme văduvite sunt;
Fâșii de lumină încărcate-n sarcini
Toarnă mierea lunii rece pe pământ!

Eu, venit din ocnă, nu o pot distinge
De Luna adevărată, că erau la fel.
Cineva din ceruri, soarele ca minge
Mi-l aruncă-n brațe ca pe clopoțel.

Inima în flăcări doruri multe cere,
Feriga mi-ajunge să-ncropesc un pat.
După ce ulciorul i-am umplut cu miere
Soarele, ca minge, tot ei i l-am dat!

poezie de din Mi-e dor de cineva ca tine (10 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae RoleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De când datează tradiția de Moș Nicolae? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!