Mireasa mea, femeie
Mireasa mea, femeie
Cu păr aromitor
Ma lași în de lumina
Din colțul buzelor!
Hai vino, hai odata!
La case sunt păhui;
Mi-e dor de-o pâine coapta,
De ochii tai căprui!
De genele-ți prelunge,
De gâtul tău frumos,
De steaua care plânge
În vârf de tei duios!
Și nu sunt sentimente
Sa te cuprinda des;
Pe șapte continente
Te poarta al meu vers!
Hai, vino lângă mine
Prin aerul spumos;
E-un ramuriș de rime
În gândul meu umbros!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre tei
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.