Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă.
citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate de Camil Petrescu despre iubire
- citate despre frumusețe
- citate de Camil Petrescu despre frumusețe
- citate despre femei frumoase
- citate despre femei
- citate de Camil Petrescu despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Balan Vlad [din public] a spus pe 21 aprilie 2010: |
| Total de acord! Atunci dati-mi voie sa zic ca nu am cunoscut prea multe femei frumoase.Cata dreptate avea Camil Petrescu...trebbuie sa recunosc si va zic ca nu ma intereseaza alte pareri, eu cred ca femeile sunt nascute din pacat si prea putine se salveaza...Acum pot sa-mi sara in cap toti marii critici si toti aparatorii femininului caci prea putin ma intereseaza alte pareri. La momentul de fata am incredere deplina 2 3 femei... va zic ca nu am incredere in fata cu care am trait 4 ani de zile(avand in vedre vietile scurte pe care le avem 4 ani sunt foarte multi)...e greu sa fii barbat...e greu sa fii si femie?...ma gandeam la o familie candva..acum nici nu vreau s aud...toata lumea s-a schimbat..prin poezie incerc sa dau viata acestui mormant de planeta..dar trebuie sa fim sinceri, lumea asta se darama...stau si ma gandesc ca ma temeam de un sfrasit al lumii..tare ma gandesc ca avem nevoie de el pentru a renaste din cenusa mai buni. |
2 Tokolyi Mihai [utilizator înregistrat] a spus pe 7 mai 2010: |
| Indraznesc a reformula acest citat: - O femeie care iubeste si e iubita, intotdeauna va fi frumoasa. Proprile-mi ganduri imi zic: Cum poate cineva sa iubeasca fara a primi in schimb iubire? Iar cele ce nu daruiesc iubire, merita sa fie iubite? Cel ce iubeste si primeste in schimb nimic, va suferi. Poate ca din aceasta cauza unele persoane se tem sa iubeasca (din teama de a nu suferi). |
3 Tokolyi Mihai [utilizator înregistrat] a spus pe 7 mai 2010: |
| Domnule Balan Vlad, Indraznesc sa iti recomand o poezie asupra careia eu unul am reflectat o buna perioada de timp, si din care am tras multe concluzii. Sper sa iti creeze placere, citind-o! http://tokolyimihai.blogspot.com/2010/05/nu-atat-de-sus-din-estravagario.html |
4 iulia mirancea [din public] a spus pe 26 martie 2012: |
| Frumos vorbiți, domnule Tokolyi Mihai! Este evident că dumneavoastră sunteți capabil să dăruiți iubire! Tocmai de aceea, nu înțeleg de ce credeți că "unele persoane se tem să iubească" Cine iubește, nu se teme de nimic și, în nici un caz de faptul că nu va fi iubit! Când iubești, nu-ți pasă că nu ești iubit (chiar dacă suferi)! |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 martie 2012: |
| Când suntem amorezați obiectul pasiunii ne apare de o frumusete rapitoare, aproape ireală. E. A. Poe are o excelenta nuvela (Ochelarii) in care descrie iluziile optice produse de iubire. Un tanar miop se indragosteste fara leac de ceea ce i se pare a fi o doamna splendida. E foarte nedumerit de ce apropiatii sai nu-i impartasesc excelenta impresie pe care o are despre calitatile ei fizice demne de zeita nascuta din spuma marii (era sa spun berii). Azi asa, maine si mai rau, pana cand isi pune pe nas o pereche de ochelari si vraja se naruie. Superba faptura i se dezvaluie in splendoarea nurilor sai fanati. Zeita era o bunicuta trecuta de prima tinerete a batranetii sale. Asa e dragostea: preschimba un muritor banal intr-un zeu. Acesta magie, cea mai frumoasa dintre toate, nu dureaza o vesnicie cum cred cei aflati sub imperiul ei, nici macar o viata (nici macar una de caine, de pisica sau de oricare alt animal domestic care nu i se rezerva o farfurie drept catafalc). O femeie privita cu ochii unui indragostit e frumoasa. Daca e indragostita la randu-i, e divina. Dar totul se intampla numai in cercul optic pe care-l formeaza privirile celor doi porumbei. Privita din exteriorul acestui cerc magic o femeie indragostita, indiferent de inzestrarile ei fizice, pare mai radioasa, mai gratioasa, mai feminina. Toate acestea ii sporesc frumusetea nativa, insa nu ii compenseaza uratenia fizica. In ochii observatorilor neutri o sluta indragostita va trece cel mult drept o femeie agreabila. |
6 Madame [din public] a spus pe 26 martie 2012: |
| O femeie privită cu ochii unui îndrăgostit e frumoasă ca un păcat mortal. Domnița își seduce pretendentul titrat prin arta conversației - o armă infailibilă de seducție. Prins definitiv în mreje, bărbatul devine o marionetă în mâinile femeii de o frumusețe răpitoare și, ca atare, îi oferă un inel de logodnă. Și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți! Și am încălecat pe-o căpșună... Noapte bună! |
7 iulia mirancea [din public] a spus pe 27 martie 2012: |
| Tegumentul "bunicuței" distinsului A.E.Poe și -evident- al domniei voastre, pe care -observ- îl studiați cu mare interes, trebuie că va fi fost flasc! Ceea ce e firesc, pentru că, respectabila, și-a pus la bătaie feciorelnicia trupului, ca să dea viață mamei, sau, mă rog, tatălui dumneavoastră. Dar: vârful degetelor sunt (după vârful limbii)), cea mai sensibilă și cea mai capabilă parte a corpului uman, pentru percepția tactilă. La nevăzători, sensibilitatea tactilă, este dovedită prin "finețea discriminativă deosebită" (Mihai Golu, Fundamentele psihologiei). Așa stând lucrurile, inducerea în eroare a bietului îndrăgostit ar fi dat greș, de la început! Este evident că, eroul miop lui E.A. Poe, taman de "bunicuță" a avut nevoie, ca să fie trecut strada spre grădiniță sau, mă rog, școală! Mai există o variantă: o relație platonică, fără posibilitatea atingerii. Păi, cade și asta căci, dacă distinsul nu vedea bine, cu ar fi putut ști cum arată o zână (pentru comparație)? Și, vorba aceea: "chelului, "scufie" de mărgăritar îi trebuie" |
8 Betty Marcovici. [din public] a spus pe 27 martie 2012: |
| Iubirea este in noi numai daca ne-am nascut din iubire. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 27 martie 2012: |
| Doamna, inferentele dvs. sunt bulversante. In primul rand, faceti o analogie intre tesutul cutanat al unui personaj feminin inchipuit de Poe si tegumentul meu pe motiv ca as manifesta o curiozitate empatica fatza de d-na respectiva. Din referintele vagi pe care le-am facut la textul lui Poe puteati sa va dati seama ca e o lectura veche. Curiozitatea n-a fost atat de puternica incat sa ma imboldeasca sa recitesc nuvela pomenita pentru a realiza o dare de seama mai amanuntita (multe detalii, dupa cum lesne se poate remarca, s-au obnubilat). Pe de alta parte, a propos de empatie, sa stiti ca citesc cu interes opera dramatica a lui Shakespeare bunioara, si cu toate astea raman o persoana plata, lipsita de relieful uman al personajelor sale. Sunt de acord ca simtul tactil l-ar fi ajutat pe protagonist sa nu comita regretabila eroare de atribuire. Asa cum ati banuit, singurul contact pe care l-a avut cu feerica faptura a fost exclusiv vizual (femeia il evita din cu totul alte motive decat celebra rezistenta femeii frumoase la asalturile donjuanice). In privinta ipotezei ca miopia l-ar fi impiedicat pe sarmanul erou sa isi formeze o reprezentare a frumusetii feminine argumentul dvs. e putred ca situatia din regatul danez din vremea lui Hamlet. Doua ipoteze sunt mai plauzibile decat presupunerea dvs. Prima: Boala a evoluat progresiv. Poate ca in adolescenta (sau macar la pubertate) nu era atat de severa incat sa nu-i permita sa desluseasca superba anatomie a eternul feminin. A doua prezumtie: Inainte de intalnirea cu aratoasa femeie tanarul si-a pierdut ochelarii (sau si i-o fi spart). Cert e ca nu-i purta in momentul in care s-a produs concursul de imprejurari care a culminat cu descoperirea broastei raioase care se ascundea indaratul pestisorului de aur. Dupa ce a reintrat in posesia pretiosului instrument optic, ce i-a redat claritatea vederii, perspectiva lui asupra realitatii inconjuratoare s-a schimbat in sensul precizat de mine: caprioara de luminis a devenit o baltata de septel. |
10 iulia mirancea [din public] a spus pe 28 martie 2012: |
| Domnule n-ați înțeles: Bunicuța e a dumneavoastră, nu tegumentul(cum să-mi fi permis o asemenea nepolitețe?)! Poate n-am reușit să mă exprim clar! Am vrut să vă atrag atenția doar asupra faptului că, "bunicuța", a cărei existență vă obsedează, este, de fapt, ființa prin care, iată, ați primit cel mai frumos dar: viața! Ura este singurul simțământ pe care-l încercați față de ființa ("amabilă și uneori frumoasă"?), necorespunzătoare standardului dumneavoastră și vinovată, iată, de un grav delict: procesul biologic al îmbătrânirii! E dureros și ... mă mâhniți mult, domnule Daniel Stanciu! |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 28 martie 2012: |
| Iulia, nu ma obsedeaza existenta niciunei bunicute. Nu trebuie sa confundam sentimentul de recunostinta fata de doamna venerabila (care, in tineretea ei a avut bunavointa sa aduca pe lume pe unul din parintii nostri si) si judecata estetica asupra ei. In povestioara cu ochelarii buclucasi se scoate in relief (exagerandu-se fara doar si poate) distorsiunile perceptive pe care le produce amorul. Dragostea ne induce o transa hipnotica, ne face sa vedem intr-o ea (sau un el) pe Ea (sau pe El). Frumusetea nu tine asadar atat de obiectul iunirii cat mai ales privirea indragostitului. Sunt unii incapabili sa iubeasca fiindca nu pot avea aceasta "daruire" a ochiului. In iubire imaginea celuilalt nu se formeaza la nivelul creierului, ci al inimii. Doamana, m-ati deconspirat: nu iubesc "femeia" indiferent de forma ei de prezentare (fizica, intelectuala si morala). Sunt insa descendente ale Evei in preajma carora ma simt (m-am simtit) ca un fluture nocturn in fata unui lampion aprins, sau ca un crocodil in vecinatatea unei antilope insetate. |
12 iulia mirancea [din public] a spus pe 29 martie 2012: |
| "un fluture nocturn în fața unui lampion aprins" Domnule Daniel Stanciu, e foarte frumos ceea ce scrieți! Din păcate, sunt în imposibilitate să vă răspund momentan, din cauza febrei prea mari (ca și la comentariile precedente) și, decât să mai fac vreo gafă, mai bine amân această deosebită plăcere! În principiu văd lucrurile la fel ca dumneavoastră, mi-e lehamite de femeile vizate (diferența prea mare de vârstă dintre îndrăgostiți îmi repugnă)! De fapt, anomalia respectivă (comportament extravagant, incompatibil cu vârsta) este o tulburare psihică."Lampionul aprins" și "antilopa însetată" au și o denumire științifică: manie. "Mania ete o stare de euforie, sentimente de omnipotență și încredere nelimitată în forțele proprii"(Florin Tudose, Psihopatologie și orientări terapeutice în psihiatrie) |