O după-amiază pe plajă

Mă voi duce printre morţi, să-mi văd foştii prieteni.
Locurile de unde plec sunt prea de tot frumoase:
Undeva,-n sunet de talaz, vântul îngână marea de azur
Şi alături, solemne, se înşiră albe case,
Strălucind modeste în pacea peisajului din jur;
Departe,-înotători se-afundă-n străvezimi umbroase.

Nu pot să plec, deşi-aş putea pretinde că din mine-o parte
E deja acolo şi, parţial, o pot vedea, o arătare
Care, neexistând, rămâne-aceeaşi, neschimbată pururi.
Şi, totuşi, gândul plecării face ca întinsa mare,
Pământul şi înotătorii, eu însumi, să părem străini,
Străini aproape ca străinii care vom fi după plecare.

poezie de Edgar Bowers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!