Zăpada, rămâne în amintire, vis
"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingășie m-a cuprins în brațe
m-a sărutat, așteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluțe albe,
pluteau și parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe ulițe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai crește
te vei juca și tu ca ei."
Și firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu pași înceți și grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând și iubitor
poftește în odaie.
Cireșii din grădină
s-au îmbrăcat în văluri de mireasă,
logodna lor cu primăvara.
Sfios îmi șterg o lacrimă fierbinte,
se destramă în mine un cântec,
în zăpada copilului uitat,
zăpadă ce rămâne în amintire, vis.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre copilărie
- poezii despre alb
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre ritm
- poezii despre primăvară
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.