Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

E mai bine să fii temut decât iubit.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
necunoscutNu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
cumpărăturiCartea "Lettere/Scrisori" de Niccolo Machiavelli este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 33.99 lei.

 

1
Pop Vlad [din public] a spus pe 20 martie 2011:
Stie cineva unde pot sa gasesc acest citat in limba original, adica latina?
2
C.Erber [din public] a spus pe 21 martie 2011:
Domnule Pop Vlad,

Limba "original"
a citatului nu e latina,
ci italiana.
3
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
Citatul este un text rupt din context, care capătă astfel semnificația falsă a unui îndemn la cruzime.
4
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
"De crudelitate et pietate; et an sit melius amari quam timeri, vel e contra." (În original, în LATINĂ).

Nicolaus Maclavellus
5
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
Della crudeltà e pietà e s’elli è meglio esser amato che temuto, o più tosto temuto che amato. (În italiană).

Niccolò Machiavelli, Il Principe, cap. XVII, Einaudi Editore, 1972.
6
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
"Despre cruzime și milă și dacă este mai bine să fii iubit decât temut sau mai curând temut decât iubit."

NICCOLÒ MACHIAVELLI, Principele, titlul capitolului XVII, traducere din italiană de Nina Façon, Editura Mondero, București, 1999.
7
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
Despre neîndurare și milă și dacă e mai bine să fii iubit decât temut sau, mai degrabă, temut decât iubit.

NICCOLÒ MACHIAVELLI, Principele, titlul capitolului XVII, traducere de Nicolae Luca, Editura Minerva, București, 1995, p. 85.
8
George Budoi [din public] a spus pe 21 martie 2011:
Un principe trebuie să-și dorească să fie apreciat de ceilalți ca un om milostiv și nu fără de îndurare. Cu toate acestea, trebuie să fie atent să nu folosească în mod greșit această milă. […] Un principe nu trebuie să-și facă griji atunci când i se duce faima de om fără milă și dacă numai astfel își poate ține supușii nedezbinați și în credință față de el, deoarece va fi îndeajns să dea câteva dovezi de om fără îndurare pentru a arăta că e mult mai blind decât aceia care, din prea multă bunătate, lasă să se producă dezordini ce dau naștere la omoruri și jafuri. Asemenea fapte fac rău unei întregi comunități, pe când execuțiile ordonate de principe, numai unui membru oarecare al acestei colectivități. […] Totuși, el trebuie să dovedească cumpătare înainte de a da crezare și a trece la fapte, să nu se sperie de nimic, să acționeze cu măsură, cu înțelepciune și omenie, încât o prea mare încredere să nu-l împingă la imprudențe, iar neîncrederea prea mare să nu-l facă, la rându-i, să fie lipsit de îngăduință.
De aici se naște o dilemă; dacă e mai bine să fii iubit decât temut, sau invers. Se poate răspunde că ar trebui să fii și una și alta. Dar întrucât e greu să împaci lucrurile, zic că atunci când trebuie să lipsească unul din ele e mai sigur să fii temut decât iubit.
Căci despre oameni se poate spune, în general, astfel: că sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug din fața primejdiei și sunt lacomi de cîștig. Dacă le faci bine, sunt de partea ta, dându-și sângele, averea, viața și copiii pentru tine, […] cât timp nu simt primejdia în preajmă. Dar cum se apropie, se ridică toții împotriva ta. Iar principele, care s-a bizuit cu totul pe vorbele lor și care nu mai are cum să se apere, este pierdut. Căci prieteniile obținute prin bani și nu prin măreție și noblețe sufletească se cumpără, dar nu există cu adevărat și nu te poți folosi de ele la momentul potrivit. Iar oamenii au mai puțină reținere când vor să facă rău unuia care este iubit, decât unuia care este temut, deoarece iubirea e păstrată printr-un lanț de obligații care, din pricină că oamenii sunt răi, poate fi rupt când intră în joc propriul interes. În schimb, teama se păstrează prin frica de pedeapsă care nu-l părăsește niciodată pe om.
Totuși, principele trebuie să se facă temut în așa fel încât, dacă nu-și câștigă dragostea supușilor, cel puțin să le evite ura. Fiindcă posibilitățile de a fi iubit și de a fi urât pot sta foarte bine împreună, și chiar mereu, dacă principele își va înfrâna pornirea de a pune mâna pe averea cetățenilor și pe cea a supușilor lui, precum și pe femeile lor.
Și, totuși, de va fi nevoit să verse sângele cuiva, să o facă doar atunci cînd este îndreptățit să procedeze astfel și când nu mai e loc de îndoială. Dar, mai ales, e bine să se ferească să ia averea oamenilor. Căci omul uită mai curând moartea propriului tată decât pierderea averii. […]
Dar când un principe se află în fruntea trupelor și comandă un număr mare de soldați, atunci nu trebuie să fie deloc îngrijorat că are faimă de om fără milă, deoarece, fără această faimă, nu și-ar fi ținut niciodată o armată nedezbinată și dispusă să săvârșească fapte de vitejie.

NICCOLÒ MACHIAVELLI, PRINCIPELE, capitolul XVII, traducere de Nicolae Luca, Editura Minerva, București, 1995, p. 85-86.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook