Banchiză ancorată
Corpul meu, cu gheață transparentă
La rece îmi apără existența,
Mă tem de soare, ca Icar pe vremuri,
Căldura mă topește și mă preface-n apă.
Cu restul corpului meu mă arunc
În apa rece, ce din mine provine
Dar nu mă scufund, fiind doar banchiză
Și nu curg, ci rămân la mal.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre corp
- poezii despre apă
- citate de Zofia Walas despre apă
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
- poezii despre existență
- poezii despre apărare
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.