Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sculptură
- poezii despre păsări
- poezii despre mâini
- poezii despre infinit
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 26 mai 2015: |
| Ei, aici da nea Mitică, mai merge. Bravo! Așa te vreau, poet, nu versificator. |