Nono

E mic si pare si bolnav
In plus e si tare gangav
Firav e fizicul lui tot
Si multi il cred ca-i si netot

Mereu e trist si amarat
Si singur..pare parasit
De toti cei dragi,de cei ai lui
Ce il privesc si nu-l doresc
Ba chiar adesea il chinuiesc

Caci Nono e un copil micut
Ca sa nascut cam anormal
La maini ,picioare si la trup
E rasucit, e nefiresc
Dar eu cu drag tot il privesc

Adesea cand il vizitez
El ma priveste cu uimire
Si il intreb:Ce vezi tu Nono?
El imi raspunde :Mama mea
De ar venit ce drag mi-ar fi !

O lacrima zaresc atunci
In coltul ochilor sai tristi
Si ma intreb ce vina are
Acest copil cu suflet mare?

Ma mai intreb dece adesea
In viata mai sunt si rebuturi
Si ma refer la a lui mama
Ce nu prea-si merit-atributul
In viata nici o vietate
Nu-si paraseste puii in veci
De ce la specia umana se mai gasesc
Suflete seci!

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Votează! | Copiază!