Tăvălugul
Peste somn, peste nesomn tăvălugul,
legea lui este să înainteze, să strivească,
să îngroape, să apese grumajii
ridicați peste linia de demarcație
dintre pământ și aer;
el știe să niveleze
și să nu întrebe,
să calce cu ochii închiși
și să nu dea socoteală,
materia lui primă
este peisajul
pe care bucuros
îl transformă într-o imensă coală
pe care nu scrie nimic;
sub el copacii devin orizontali,
râsul orizontal,
suspinele orizontale,
cuvintele orizontale;
vertical doar el,
tăvălugul...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre peisaje
- poezii despre ochi
- poezii despre legi
- poezii despre hârtie
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.