Cronică rimată la volumul ""Stanca" în... "Calea Lactee"", a autoarei Cornelia Georgescu

Nu se nasc în orice clipe
Scriitori ce prind aripe
Ca să zboare-n Univers.
Nu pătrunzi în constelaţii
Doar cu mici imaginaţii,
Dând viaţă unui vers.
Dar când sufletul ţi-e jarul
Mistuit de tot amarul
Frământărilor din jur,
Când în nopţi de insomnie
Tu aşterni, pe o hârtie,
Gânduri care prind contur,
Când tu, fragedă copilă,
Scrii cu pana ta o filă
De curaj şi de revoltă,
De mâhnire şi de ură
Contra celor ce făcură
Centre-n care se dezvoltă
Mecanismele de frică,
Atunci lumea-ţi pare mică
Şi tu vrei să evadezi
Într-o lume mult mai blândă,
Nu-mbuibată, ci flămândă,
Unde-n linişte creezi.
Te găsesc în bancă stând,
Mică, tristă şi visând
Sus, spre marea deşteptare.
La o vârstă aşa plăpândă
Frământările abundă
Şi n-ai timp de aşteptare.
Când tu strângi mănunchi de vise
În unghere nepermise
Ochilor iscoditori,
Dumnezeu doar ţi-e speranţa,
Liniştea şi cutezanţa
Ca să urci şi să cobori
Pe solfegii de baladă.
Tu n-ai vrut să faci paradă
De talent ce va rămâne
Cu simţirea şi cu visul,
Mai ales când termini scrisul
Prin "Deşteaptă-te, române!"
C-un curaj de temerar,
Care binelui se-nchină,
Tu rămâi o eroină
Dintr-o vreme de coşmar.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!