Greșalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.
Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (13 februarie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vezi și următoarele:
- citate despre țări
- citate de Mihai Eminescu despre țări
- citate despre viitor
- citate de Mihai Eminescu despre viitor
- citate despre timp
- citate de Mihai Eminescu despre timp
- citate despre politică
- citate de Mihai Eminescu despre politică
- citate despre nevinovăție
- citate despre dezvoltare
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 aprilie 2017: |
| Greselile in politica nu sunt crime. Adevarata crima e pasivitatea (resemnarea fatalista) cu care sunt consimtite de bobor. Un popor care inghite orice, supravietuieste, numai ca zbuciumul sau istoric va semanacu o regurgitare. |
2 Agamemnon [din public] a spus pe 3 aprilie 2017: |
| Ai dreptate, Danilo! Greșelile politice nu sunt crime! Exact așa spunea și Adolfache Hitler. Că dacă stătea pasiv și se resemna fatalist, așa cum dorea boborul nemțesc, fără să dea năvală peste Europa, abia atunci era criminal, săracul! Dacă vei avea plăcerea să regurgitezi comentariul tău, în lumina celor spuse de Luceafăr vei constata că mai bine te resemnai fatalist și nu mai comentai. Greșelile politice mari sunt crime. De exemplu, Atacarea URSS de Antonescu pentru recuperarea Moldovei a fost o greșeală criminală. Consecințele le știi, că ești tare-n statistică: 300.000 de români morți, Basarabia ioc, Bucovina niema, 1 miliard de dolari aur despăgubiri de război, iar la desert, 50 de ani de comunism. Toate astea în urma unei greșeli politice! |
3 Yorick [din public] a spus pe 3 aprilie 2017: |
| Domnule Stanciu, Cu tot respectul de care suntem în stare, vă întrebăm: care sunt argumentele pe care ni le puteți aduce în sprijinul non-pasivității domniei voastre, desprinsă implicit din cuvintele de mai sus? Ne-ați ajuta enorm la supraviețuire dacă ați binevoi să enumerați câteva bucăți. Noi, boboru zbuciumat. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 4 aprilie 2017: |
| Dle Gragamel, dar nimeni (nici macar eu, care sunt atat de potrivit pentru onorificul statut de "nimeni") nu a contestat faptul ca anumite decizii politice pot avea consecinte tragice, criminale chiar. Ceea ce am spus e ca decizia gresita a politicienilor nu e musai a fi continuata de fapta inotatorilor in bazine electorale. Nu politicieni trag cu tunul, monser. Pentru a-si pune in opera intentiile criminale (un razboi ofensiv, o purificare etnica, o reducere a simbriilor cu 66,6%) politicieni au nevoie de executanti (cetateni cu simt de raspundere nelimitata - dincolo de micile obligatii fata de umanitatea din ei si a oricaror altora) si de simpatizanti (opiniunea publica). Herr Adolf a fost acompaniat si ovationat in grandioasa lui simfonie a distrugerii de tineretul, cuconetul (si tot "etul") nazist. Vinovatia germana pentru o mare parte din ororile celui de-al doilea razboi mondial atat de interesant teoretizata (si probabil resimtita) de Karl Jaspers nu se limiteaza doar la complicitatea cu Fuhrer-ul, ci presupune si participarea efectiva la teatrul absurd (si nihilist) pe care Cancelarul de tinichea l-a pus in scena. Pe de alta parte, exista decizii politice mai putin grave decat cele care declanseaza razboaie. Si pe astea le ia in calcul gazetarul conservator Eminescu. Ele, de pilda, intarzie sau opresc progresul unei natiuni. Si astea sunt in optica poetului (amator de hiperbole si alte figuri de stil) criminale. In acest caz, stagnarea poporului are drept principala cauza pasivitatea lui. Un popor care sta (fara reactie), e condamnat la stea (fara active in cont). Dle, Yorick ce extrageti dvs. din textele mele ma preocupa prea putin (v-am spus si cu alta ocazie acest lucru). Dvs. vedeti o antiteza (mai romatica decat insusi Poetul) intre mine opozantul (cu degetul opozabil in jos) si boborul inert care rabda, zbuciumandu-se pe dinautru. Ce v-a determinat sa ajungeti la o astfel de concluzie atat de indepartata de adevarul gol-pusca (nu uitati ca vorbim de impuscaturi comandate de politicieni belicosi)? Am zis eu ca sunt altfel decat boborul? Nu mi-as permite. Vorba poetului: "Lumea-i cum este si ca dansa suntem noi." |
5 Yorick [din public] a spus pe 5 aprilie 2017: |
| Am înțeles. Treaba-i evidentă, poate fi accesată chiar și din demisolul celui mai modest turn de fildeș: identificându-vă formal cu boborul, vă legitimați, aproape voluptuos, regurgitările. E și asta o strategie, demnă de marii iubitori ai ororilor concretului și abstractului noțiunii de responsabilitate. Din ce cauze ziceați că ați renunțat la o atât de predestinată carieră politică? |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 5 aprilie 2017: |
| N-ati inteles. Nu exemplele si sacrficiile individuale sunt eficiente in confruntarea intenstina dintre guvernanti si guvernati. Guvernantii sunt mai eficace pentru ca sunt mai organizati, mai dedicati cauzei comune. Lipsa de solidaritate, absenteismul civic, "difuziunea responsabilitatii" sunt conditii propice ale abuzurilor de putere (si greselilor la care face trimitere gazetarul). Sa va dau un exemplu. O invatatoare a carui nume imi scapa (am o memorie extrem selectiva, atat de selectiva incat nu mai retine aproape nimic a facut greva foamei (mai multe zile decat iluminatul Buddha caruia i sa- aprins lampa pe la vreo 40) in timpul guvernarii Boc. Tam-tam mediatic, relatari alarmiste (brechiniusuri) cu madama in suferinta (precomatoasa) fizica si, mai ales, morala. Mai mult chiar: un curent ascendent si viguros (precum ciomagul pe care se sprijina ciobanul imortalizat de Grigorescu) de opiniune in favoarea martirei civismului national (si nu-i asa, international). In mod cu totul neasteptat, doamna n-a raposat de inanitie chiar daca revendicarea ei politica a ramas fara ecou. Am asistat live la o reeditare a minunii crestine a invierii: simtitoarea si salutara opiniune publica a readus-o la viata pe sarmana invatatoare (misiunea ei pedagogica nu era incheiata) chiar daca zbirii au tratat-o cu o crasa si reprobabila nepasare. Ispravile doamnei nu se opresc insa aici. Madama reinviata a lasat catedra pentru tribuna Parlamentului. N-a trecut de partea puterii, pacatele mele, ci a vrut sa schimbe cu vointa ei de otel (cel mai faimos om de otel ramane, in ciuda tentativei doamnei, Stalin) fata clasei politice. Si cum era preocupata cu fatza (si cu iesitul in fata), a cam intors (cel putin aparent) spatele cetatenilor (naivi) care au votat-o. Inutil sa va spun ca prestatiile ei oratorice n-au depasit niciodata cadrele ideologice ale partidului. Trist, dar previzibil. End of story.. Destinul ei de eroina civica e cat se poate de simptomatic pentru incapacitatea anumitor popoare de a-si fabrica anticorpi (organizatii, asociatii) impotriva agentilor patogeni ai puterii... Exista natii divizate, rupte-n saispe (si de prea multele sacrificii cerute ultimativ de "stapanire"), lipsite de simtul demnitatii (sau macar al identitatii comune). In astfel de medii cetatenesti, greselile politice nu sunt exceptia, ci regula. |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 5 aprilie 2017: |
| Danilo! Dacă merit o medalie cu adevărat, atunci ar trebui să mi se acorde pentru că-mi pierd vremea cu tine... Dixit Danilo: "Nu politicieni trag cu tunul, monser." Iar ai descoperit America... Păi sigur că n-a tras Hitler cu tunul la Kursk, nu Truman a aruncat bomba atomică în capul elevilor japonezi... Dar era stare de război, boborul nu avea nimic de negociat, nu era atâta tocmeală ca azi. Politicienii au făcut războaiele, soldații și-au luat armele și au plecat pe front, știind că acolo rata mortalității era de peste 50%. Dacă nu plecau ajungeau în fața curții marțiale care, cel puțin în Germania și URSS, te condamna la moarte. Cu câteva excepții infime (un grup de fanatici) bărbații au plecat la război pentru că nu aveau de ales. Dacă tu crezi că se înghesuiau în bou-vagoane, plini de păduchi pentru a-și extinde spațiul vital, ești mai naiv decât spune târgul. Dacă trăiai pe vremea lui Antonescu și aveai vârsta cerută de lege, te trimeteau pe sus în Crimeea sau la Stalingrad să te lupți cu bolșevicii și bolșevicele pentru elibertarea Basarabiei. Nu ținea nimeni cont de savantele tale păreri. De aceea sunt grave greșelile politice, mai ales când conduc la războaie. Atrag după ele moartea a milioane de oameni. Și te dau înapoi economic, pentru un timp. În Polonia, țară practic demolată de aviația germană în 1939, au murit 6 milioane de oameni, iar criza locuințelor a durat până în anii '80. Cehoslovacia a avut pierderi nesemnificative. Pentru că polonezii au greșit politic acceptând războiul, deși rezultatul era previzibil. Greșeală pe care Cehoslovacia nu a comis-o. Ți-am dat două exemple. Poate pricepi. Iar dacă nu pricepi, mi-e totuna. Viața merge mai departe. Înțeleg că ți-ai propus iar, tu, fiul ploii din Ploiești, să-i dai lecții lui Mihai Eminescu. Continuă, Danilo! Continuă! |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 aprilie 2017: |
| Chestia cu medalia e valabila si pentru mine. In "argumentatia" ta, te limitezi numai la cazul razbelului, desi domnul gazetar face referire si la alte greseli. Chiar si asa: un conflict armat nu se decide peste noapte (nu e ca in ultima noapte de dragoste de tara, si prima noapte de razboi cu alte tari). Boborul are numeroase prilejuri sa zica "niet" politicienilor. O decizie politica nefavorabila boborului este o suma de indecizii (de oportunitati ratate) ale celui din urma. Periplul tau prin istoria recenta a (dez)omenirii e pe cat de instructiv, pe atat de irelevant pentru ideea sustinuta de marele gazetar. Nu stiu daca esti la curent cu interpretarea sartriana a "situatiilor-limita", cum e cea a razboiului. N-am s-o prezint in extenso. Ar fi cazul sa citesti si texte mai serioase (si mai judicios argumentate) decat textele publicistice ale unui poet genial. (Colo)Nelu Ploiesteanu |
9 Agamemnon [din public] a spus pe 6 aprilie 2017: |
| Păi, da! Cum vreau eu o medalie, vrei și tu imediat! Boborul nu putea spune "niet" pe vremea țarului Alexandru al II-lea, care avea putere absolută, și-n fața lui tremurau toți celavecii, de la Varșovia la Vladivostok. . Și nici kaiserul Bismark, împărații Franz Iosif și Napoleon al III -lea sau sultanul Abdul Hamid nu declarau războaie în urma unor referendum-uri. Acești despoți făceau politica pe vremea lui Eminescu. Cu ei no te trăgeai tu de brăcinar, așa cum o faci cu Iohannis. Oricum, dacă vorbim de războaie (aici greșelile politice trag greu la cântar), nici azi nu este întrebat boborul, dacă vrea răzbel, au ba... Că poporul vrea drob de miel, nu vrea gloanțe și răzbel! Ca de obicei, când greșești, în loc să recunoști dai vina pe partenerii de dialog |
10 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 7 aprilie 2017: |
| Una mai veche: * Toți greșesc. Și regii, și plebeii. Dar una și aceeași greșeală are consecințe diverse asupra Omenirii/Istoriei. |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 7 aprilie 2017: |
| Gargamel, daca istoria traita de gazetar ar fi interzis liberatea de expresiune, d-l specialist in greseli istorice (Eminescu, carevasazica) n-ar fi comis eroarea de a se exprima in termeni atat de familiari (si subversivi) cu privire la decidentii politici. Ce am gresit, monser? Faptul ca tu citesti textul ui Eminovici pe jumatate si ca te referi exclusiv la erorile care genereaza ororile numite razboaie? Sau ca nu stii ca razboiul nu il absolva pe ins de responsabilitatea ca apasa cu degetul pe tragaci? |
12 Agamemnon [din public] a spus pe 7 aprilie 2017: |
| Danilito, puiule! Când o să crești mare o să înțelegi. Nenea Eminescu se referă la epoca sa, pe care el a trăit-o, iar tu nu, suflețelule! Greșeala ta (specifică tuturor școlarilor) este că generalizezi prea ușor. Ai scris cu mânuța ta, în primul comentariu: "Greselile in politica nu sunt crime." Puteai scrie, de exemplu: "Unele greșeli politice..." Dar tu le-ai băgat pe toate, de unde rezultă că niciuna nu-i crimă. În aceste condiții eu, dar și alți oameni maturi de pe sait te contrazic, și-și dau exemple de greșeli crime, cum ar fi intrarea României în război, împotriva URSS, în 1941. Eminescu spune că toate greșelile politice sunt crime, inclusiv abuzul în servicu. Așa era pe vremea lui. La noi abuzul nu mai e crimă, dragul meu. L-a dezincriminat Dragnea Copilu Minune director la fabrica de greșeți politice a guvernului condus de Nenea Grindeanu. |
13 daniel stanciu [din public] a spus pe 8 aprilie 2017: |
| Domnule pedagog de scoala noua, dar aceeasi "eroare" comite si Mihaita, stiti dvs, mititelul ala pletos din spate (aproape de usa pe care o sterge ori de cate ori luati tibisirul si patruns de cognitia dvs. sublima, scrieti pe tabla titlul lectiei) care are probleme cronice de frecventa intrascolara. Elevul cu pricina (na, ca iar a chiulit naparstocul) a folosit sintagma "greselile in politica", iar articolul hotarat are in logica (pe care mi-o predati fara sa o cunoasteti, lucru destul de raspandit in scolile cele noi) rolul de cuantificator universal. Daca o domnisorica (vad ca va holbati nostalgic la ele) se confeseaza colegei de banca: "Scolile este plicticoase", ar trebui sa intelegeti, ca dincolo de eroarea gramaticala, adevarul universal (sintetico-apriori) transmis de rujul (metonimic) al fetiscanei este: "Toate scolile e plicticoase." In aforism (ca si in discursul gazetaresc sau politic) se practica adesea acesta generalizare pentru a sublinia o tendinta generala. Exceptiile intaresc regula, asa cum premiile oferite de critici confirma valoarea unor creatii literare. Enuntul incisivului gazetar si magistralului poet Eminovici (plecarea de la scoala i-a priit intelectualiceste) nu face exceptie de la acesta regula. Unde mai pui, neicusorule anacronic ca d-l gazetar irosea cerneala partidului in alte timpuri la "Timpul". Dumnealui a avut privilegiul sa studieze (cu privirea lui detasata de observator astronomic - scrutatoare de Luceferi) viata politica semi-democratica (votul era inca pe gologani), cu osebire tanara si nelinistita "rotativa guvernamentala". La erorile politicienilor momentului face referire ziaristul militant, Mihai Eminescu, nu la greselile mai indepartate, cum sunt bunioara cele tizului sau Mihai Bravul. Eroul de la Calugareni i-ar fi tribulatiunile gazetaresri "cu ochi ironici" reactivati in "colb de cronici". |
14 Agamemnon [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
| Danilito! Pentru tine "crimă" este doar atunci când cineva o mierlește (individual sau în grup). Dar termenul este mult mai larg. Poți să ajungi în labele Alinei de la DICOT, fără să omori pe cineva. Dar, ca să închei discuția, fie așa cum spui tu: Eminescu e un naiv, iar tu, Fiul Ploii din Ploiești, ești un geniu al filozofiei și istoriei. Sper că acum obiecțiile tale încetează... |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
| Speri degeaba. In primul comentariu am utilizat termenul in sensul indicat de mantale. Dar tu scrii poeme in proza(c) si aperi glorii literare care n-au nevoie de (de)serviciile tale avocatesti... Tin sa iti reamintesc ca tu ai limitat discutia (esti un specialist al trunchierilor "argumentative") la crima razbelului... |