Ieșeam pe punte
Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, țipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X
Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nțelege. Prea scurt preludiul,
dirijorul își rupse în dinți bagheta, o înghiți,
ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost și noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală, fumăm din ignoranță
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,
nici mormintele nu sunt veșnice,
după mult timp, dragoste, e apoi mori,
noaptea ca o țestoasă gigantică,
risipite fanfare se adună în urechea mea.
Tăcere. Tăcere. Tăcere. Asta a fost.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre voce
- poezii despre vecini
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.