De ce-ai venit?!...
De ce-ai venit dacă tot pleci,
De ce prin focuri tu mă treci,
De ce mă lași să-ndur pustiul,
Să-mi fie casă doar sicriul?!
Iubește-mă și-alungă moartea,
Din inima ta să-mi dai partea,
Ce cu drept mi se cuvine -
Să gust amorul doar cu tine!
De ce-ai venit, dacă nu stai,
Și-n pieptul tău nu mă mai ai?
Vrei să mă vezi numai oftând,
După iubirea ta plângând.
Asta iubire nu se cheamă,
Nici nu mă mai iei în seamă,
Pleci departe pe-al tău drum,
Eu din iubire mă fac scrum.
De-ți va păsa vreodat' de mine
Mă vei găsi printre ruine,
De visuri sparte fără de culoare,
Morminte reci pierdute în uitare.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.