Niciodată nu poți fi un om de onoare dacă te folosești de slăbiciunile altora.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 popnicolae [din public] a spus pe 1 martie 2015: |
Foarte adevarat dar din pacate noi romanii doar asta stim sa facem sa ne folosim de alti nu? |
2 Teodor Dume [autorul] a spus pe 11 mai 2015: |
ce bine zici, nicule! |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 11 mai 2015: |
Slăbiciunile adversarului nu mă interesează! Să nu intre în ring, dacă știe că e slab. A-ți menaja adversarul, înseamnă a trăda ideea de competiție. E forma cea mai odioasă a blatului. Ne facem doar că ne luptăm, de ochii opiniei publice, de dragul presei... Noi, românii știm să ne folosim de alții? Aiurea! Alții se folosesc de noi. Prestăm cele mai penibile munci în Europa. Ștergem la fund, aproape gratis bătrânii altora, în vreme ce ai noștri mor uitați, prin aziluri... Îngrijim copiii altora prin Occident, în vreme ce ai noștri, nesupravegheați, se pierd în lumea infracțională a străzii... |
4 George Budoi [utilizator înregistrat] a spus pe 11 mai 2015: |
AGAMIȚĂ, iar te-ai repezit să muști. Prin "slăbiciunile altora", dl Dume nu se referă musai la "adversari". Slăbiciunile pot fi și ale prietenilor, de care un om lipsit de onoare profită. În plus, există un cod al onoarei chiar și în relațiile cu "adversarii". |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 12 mai 2015: |
DOMNULE GEORGE Știam că dl Dume nu se referă musai la "adversari". Dar aserțiunea dumnealui fiind un aforism, cred eu că se vrea a fi o generalizare. Eu n-am făcut altceva decât să sesizez un aspect care nu cadrează cu generalizarea autorului. De unde rezultă că generalizarea nu este una reușită. Desigur, există un cod al onoarei chiar și în relația cu adversarii. Dar, bunoară la fotbal, dacă portarul advers stă crăcănat, iar Messi îi vâră mingea printre picioare, să înțeleg că argentinianul și-a pierdut onoarea? |
6 George Budoi [utilizator înregistrat] a spus pe 12 mai 2015: |
AGAMIȚĂ, 1. ȘTIU CĂ TU LE "ȘTII" PE TOATE, dar, "modest" cum te știm, nu ne arăți, ca să nu ne simțim complexați. 2. UN AFOSIRM ESTE O CUGETARE CONCISĂ. În definiția lui, stabilită de Academie, nu se menționează că trebuie să aibă un caracter de "generalizare" în sensul pe care îl pretinzi tu. De exemplu, aforismul dlui Dume nu se poate aplica la exemplul tău din fotbal cu băgarea mingiei "printre picioare". 3. Prin exemplul tău cu fotbalul, MANIPULEZI CA SĂ NU RECUNOȘTI ONEST CĂ AI GREȘIT. Jocul de fotbal este o întrecere după niște reguli, bazat pe abilitatea jucătorilor, scopul fiind ca ei să bage mingea în poarta adversă, inclusiv "printre picioarele portarului advers", dacă sunt în stare. "À BON ENTENDEUR, SALUT!" |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 13 mai 2015: |
DOMNULE GEORGE Dacă știți că eu le știu pe toate sunteți un mare știutor. Știți chiar mai multe decât mine. Că eu, la drept vorbind, nu știam că le știu pe toate. La baza comentariilor mele veți găsi permanent îndoiala. Energia cu care îmi apăr, uneori, punctul de vedere izvorăște tot din îndoială. Rămân la părerea că aforismele de valoare ar trebui să exprime idei universal valabile. Nu întâmplător, Cioran își numea o parte din aforisme silogisme. Aforismul închis "canonic" de care vorbea Blaga (Lucian, nu Vasile!) aforismul perfect trebuie să fie ca o lege a naturii. Aforismul bun TREBUIE să generalizeze. El încearcă să stabilească, dacă nu o legitate, măcar o regulă. Iar regula cu o sută de excepții este extrem de discutabilă. Ar mai trebui spus ceva: cugetarea clasică, moralizatoare și educativă s-a epuizat. În acest plan, nu putem decât să mimăm, să repetăm într-un fel sau altul ce au spus marii înaintași. A cugeta în maniera lui Seneca, Chamfort, La Rochefoucauld e pierdere de vreme. E ca și cum Dv. ați veni la cursuri cu joben și monoclu, călare pe velocipedul lui Macedonski... Dacă veți găsi iar vreo virgulă minus sau vrea literă în plus în modestul și efemerul meu comentariu, puneți-o vă rog pe seama inculturii și nepriceperii mele. V-am atenționat în repetate rânduri: știu că-s prost! Dar, vorba Humuleșteanului, când mă uit în jur, prind curaj... |