Ruga unui suflet trist

În ispita cruntă Doamne am intrat,
Şi cu a mea voie şi fără de voie,
Îmi este sufletul veşnic condamnat
În focul etern singur să îmi steie.

Sunt Doamne un simplu, umil muritor
În această lume plină de ispite,
De aceea Doamne îţi cer ajutor
Să mă mântuieşti, Înalt Prea Slăvite.

Am greşit ca omul, azi capul mi-l plec
Să îţi cer iertare, Ţie Domnul meu,
Vina mă apasă, am sufletul sec,
Adu-mi mântuirea păcatului greu.

Sufletului meu Raiul fă-i-l casă
Să-mi stau veşnicia în frumosul loc,
Ia te rog povara ce sufletul mi-apasă
Şi mă scapă Doamne de Iadul de foc.

poezie de Răzvan Isac (16 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Votează! | Copiază!