Caut
locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul
știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională
un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există
un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
iubitul ei nu mai găsește de lucru în Spania
un tren duce buștenii pădurii tăiate
vrea să îmbrace cu copaci deșertul altor țări
scormonesc prin lume cu un băț
caut cerul sub care nu m-am născut
niciodată
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre țări
- poezii despre știri
- poezii despre veverițe
- poezii despre trenuri
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.