Mama
Fie furtună, fie ploi
În zbor trec zile peste noi,
Mama își poartă steaua-n vis
De dragul puilor cuprins.
I-aprindem candela de dor
Când părăsim al ei pridvor,
Ca pasărea cu aripi frânte
Rămâne mama făr' cuvinte.
La anii care o cuprind
Facem în juru-i cu drag zid
Din crini și gesturi minunate,
Izvoru-i ducem mai departe.
O invităm să aibă-n gând
Să n-o vedem nicicând plângând,
Să lase amintiri și ploi
Și să se mute doar la noi.
O doare sufletul când spune:
Aici mi-au fost rugile bune,
Aici pe voi eu v-am crescut,
Iubirea mi-am pus în mormânt.
Veniți mai des, zilele trec,
De lângă voi n-aș vrea să plec,
Dar dacă Domnul mă îmbie,
La piept vă-adun din veșnicie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.