O, upright judge

O, upright judge, cum poţi
Leoaica să o mulgi?
Din carnea făptaşului rupe
O uncie grea şi fugi.
Cernită e inima care
Nu cunoaşte răsfăţ,
Rudolph, fii vesel, flecare,
Nu te baza pe un băţ.
Nu merg cu voi eu în raiul
Mult prea pestriţ colorat,
Îmi place pădurea, Waldaiul
şi un cerb licenţiat.
Friend, Romans, o, countrymen,
Brutus e omul cinstit,
Îi lipseşte un lumen
şi ochelari de citit.
Discursul despre iubire
Începe la ora cinci,
Eram noi trei Kavalieren,
Tu aveai doar un inci,
Gelos pe Tucidide,
Vecinul de la Palat,
Spuneam că a-l ucide
Nu-i treabă pentru bărbat,
E naturală iubirea,
Natura are copaci,
liberi, egali din fire,
noi ne iubeam în draci.
Dar veniră sufiştii,
Ne-au zăpăcit de tot,
Copii făceau conţopiştii,
Azi ne-ntâlnim la Hot Dog.
Senatus Populus Romae
Are şi el un cuvânt,
Iubirile duc la come,
Pasiunile – drept în mormânt.
Acum ascult la mine,
Eu te-am iubit total,
Dar viaţa, se ştie, chin e,
Când eşti extra-para-normal.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!