Sunt clona umbrei mele
cât de departe-i palatul vieților anonime
Omul, metamorfoza fără de-nțeles
între două lumi sinonime
am învățat să mor mai frumos
dragostea persistă în tăcere
transmite reverberații
de durere
coșmarul tinereții
îmbătrânirea lentă
ceea ce nu mă ucide
mă face sclav al durerii
sunt clona umbrei mele
ne-mbrățișăm în jocuri de cuvinte simple
ne-ascundem în jocuri de lumini
și de imagini succesive
și cui i-ar păsa de umbra întemnițată de un soare hain
fără de tine razele sunt muguri de zăpadă ce-mi zgârie retina
fața de pernă încă mai păstrează la colț un zâmbet
și acostez la țărmul viselor
nu există lege în ceea ce privește direcția timpului
nu există lege în ceea ce privește amorul
suntem născuți din aceeași țărână
praf aruncat în ochii existenței
lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori
te pierd printre ecouri rupte de cadență
diforme gânduri exorcizând
tăcerea
suntem suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre existență
- poezii despre durere
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.