Cât vezi cu ochii de-a lungul trupului meu
Copacii crengile și frunzele lor
Iarba de la poalele stâncilor și mulțimea caselor
Și marea-n depărtare de ochiul tău scăldată
Imaginile-acestea de fiecare zi
Viciile virtuțile atât de imperfecte
Transparența trecătorilor pe străzile-ntâmplării
Și trecătoarele ivite din căutările-ți îndărătnice
Obsesiile tale cu inimă de plumb cu buze virginale
Viciile virtuțiile atât de imperfecte
Asemuirea privirilor îngăduitoare cu ochii pe care i-ai
cucerit
Amestecul corpurilor al sfârșeliilor și-al patimilor
Imitarea cuvintelor ideilor și atitudinilor
Viciile virtuțiile atât de imperfecte
Iubirea-i omul nedesăvârșit.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre toleranță
- poezii despre stânci
- poezii despre plumb
- poezii despre inimă
- poezii despre imperfecțiune
- poezii despre idei
- poezii despre frunze
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.