Strigătul literei...
Când urlă litera prin tine
Și tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă să răzbată către mine,
O carte despre literele toate.
Când joacă focu-n întuneric
Și marea-n amintiri tăcute,
Încearcă să-mi trimiți un feeric
De litere nemaivăzute.
Când scrie sunetul himere
Și instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă să renaști plăcere,
Pe valul literei stigmate.
Când jocul mintii te condamnă
Și doar instinctul plânge,
Încearca să aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.
Când frica morții te atinge
Și golul abisal se-arată,
Încearcă ochiul care plânge,
Să nu-l închizi în poartă.
Când ai trecut hotarul veșnic
Și doar lumina te-nconjoară,
Încearcă gândul să-ți rămână sfetnic
Și litera să nu o lași să moară...
poezie de Liviu Reti (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.