Ajunge!
Ajunge, nu vă săturați, cu câte guri oare mâncați?
Cu care fire existați, tumoare între frați!
Averi și case cu nesaț, agonisit-ați braț la braț,
Românul n-are bani de zaț și ghiorlăie din maț.
Sunteți rușine-ntre români, ca muncă, dați doar din plămâni,
Alunecoși și mari hapsâni, vă credeți drept stăpâni.
Salarii mari și pensii grase, diurne și mașini luxoase,
Noi stăm și tremurăm in case, în nopțile geroase.
Ambițioși și imorali, în muncă sunteți doar vocali,
Spirit de turmă de șacali, setoși dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunși o coadă de topor, de țără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votați, la vot nu vă mai prezentați,
În bloc, uniți ca niște frați, de hoți voi să scăpați!...
pamflet de Nelu Preda
Adăugat de Nelu Preda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre votare
- poezii despre România
- poezii despre voce
- poezii despre salariu
- poezii despre pensie
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre muncă
- poezii despre lux
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.