Pixul...

A răsărit din încercarea,
De-a depăşi un biet stilou.
Şi-a reuşit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.

Era compus din pastă, mină..
Şi-un corp de plastic colorat.
Şi sta trufaş la inimă,
Doar într-o clemă agăţat.

Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n faţă vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Şi s-obosească iarăşi mâna.

A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Şi-l mânuieşte orişicare,
Pe coli de scris, neapărat.

Şi-acum când e celebru,
Printre *meseni* cu-acelaşi hram.
A devenit integru,
Cu cel ce-l mânuieşte, an de an.

poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!