Mă cheamă câmpul
Mă cheamă câmpul,
cuvintele ard în cormană,
stelele sar pe obadă,
ca din trecerea mea pe un dig...
Mă cheamă câmpul,
pe coala albă de zăpadă,
dar bat vânturi
din patru anotimpuri,
în etuva memoriei!
Sămânța fulgeră în traistă
și cu degetele resfirate,
dau să semăn
rodul bogat în primăvara ploioasă,
Mă cheamă câmpul
și trebuie să semăn cuvinte...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre hârtie
- poezii despre degete
- poezii despre bogăție
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.