Focuri de comori
Caii albi
Jucau în mlaștini
Rugini smulse din comori
De pe cer cădea o pânză
Iarbă ruptă dintre nori
Se frângea pământu-n două
De la pasărea ce ouă
De la gărgărița vie...
Se umflau purceii-n vie
Duduiau vinele frunții
Hăuind poteca, munții
Caii suri
Jucau în șea
Sus pe grindă lângă stea
Nimeni nu dormea în pace...
Broasca râde-n carapace
Și pe-această formă vie
Se întinde o câmpie...
Curge cerul, mă-nspăimânt
Se coboară pe pământ
Ca o volbură, o oază!
Roua frunții scânteiază
Sare ruptă să devie
Un măcel de bucurie
Că-n acest tăiș de sapă
Astăzi sunt un ster de apă!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre oaze
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre foc
- poezii despre comori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.