Recviem pentru Adrian Păunescu (Inegalabilului şi nemuritorului poet naţional Adrian Păunescu)

Pari obosit şi nici nu eşti ca altădată
Şi încă mai aştept să te-nduri a povesti,
Cum hotărâşi să pleci la poeţi deodată
Şi cum să dormi de-acuma în fiecare zi.

Azi –noapte te-am visat prevestind nedesluşit,
(Sub calde lacrimi creştineşti căzând din stele),
Că-n beznă se va tângui un câine adormit
Şi-or pregăti o nuntă ursitoare rele.

O rugă pentru noi ai pus în orice carte,
Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi;
Azi ţara îţi deschide pământu-nspre moarte,
Către Marele Olymp din piatră şi noroi.

Din viaţă tu plecaşi să îmbrăţişezi pe toţi,
De suspine să-ntrebi trimise ca simbrie,
S-anunţi că-n viaţă sunt rămaşi toţi poeţii morţi
Şi doar ce le promitem zace în sicrie.

Dar când în halta, vei coborî, pentru asceţi
Şi viză-ţi cere ca să intri-n fortăreaţă,
Tu spune că ai plătit o taxă ca să-nveţi
Să plângi cu cei din ţara de la suprafaţă.

Rebel răsunător, şi caustic pentru hoţi,
Cordial ascet te abandonezi în moarte...
Te-or înscăuna-n satul cu îngeri patrioţi
Şi poeţii ce-ţi stau alături în nemoarte.

epitaf de Stelian Platon (5 septembrie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Votează! | Copiază!